Book Review, Fiction

Pisica lui Dalai Lama – David Michie

“Pur şi simplu fiecare dintre noi ne dorim să fim iubiţi.”  

Se spune că cine seaseamănă, se adună. Ei bine, în cazul meu pot să spun că sunt norocoasă sălucrez înconjurata de oameni care încă apreciază cărţile. Şi destul de des avemdiscuţii despre cărţi, ce am mai citit, ce ne-a mai plăcut şi ce am putea sămai încercăm.

Am citit “Pisicalui Dalai Lama” acum vreo două luni, dar mi-am amintit de ea tocmai pentru că ocolegă o citeşte acum în urma recomandării făcute.

“Este deopotrivă un sentiment şi un gând – o înţelegere emoţionantă şi profundă a faptului că totul este în regulă.”

În mod evidentpentru o iubitoare de feline, titlul a avut efectul scontant şi aşa am ajuns săo citesc fără prea mari aşteptări. Însă trebuie să recunosc de la început cămi-a plăcut foarte mult. Încă nu am găsit pe cineva care să nu fie mare fan alpisicilor şi cu care să compar experienţa de a citi această carte, însă tind săcred că ar aprecia-o destul de mult.

Mi s-a părut abordarea perfectă de a transmite învăţămite clasice buddhiste într-un decor total nepretenţios. Urmărind parcursul Leului de Zăpadă sau PSS (“Pisica Sfinţiei Sale”) de la un puiuţ neajutorat luat prea devreme de lângă mamă, până la o pisică frumoasă şi răsfăţată care doarme pe pervazul însorit al mănăstirii din Jokhang, avem ocazia să evoluăm o dată cu ea pe măsură ce învaţă noi lecţii despre viaţă, oameni şi legăturile omniprezente dintre fiinţe, mediu şi spiritualitate.

“Uneori instinctul nostru, condiţionarea noastră negativă, poate fi foarte puternic. Mai târziu regretăm foarte mult ce am făcut. Dar ăsta nu e un motiv de a renunţa la noi înşine […] în schimb, învaţă din propiile tale greşeli şi mergi mai departe.”

Nu cred că amcitit vreodată o carte cu atât de multe mesaje profund spirituale, transmise atâtde simplu. Iar ca poveste principală, aflăm despre viaţa lui PSS, despre experienţeleşi perspectiva ei asupra vieţii, despre aventuri şi răsfăţ, totul într-o manierăfoarte amuzantă şi relaxată. Parcă aş vrea să mă cuibăresc lângă monstrul meude pisică şi să ne încălzim la soare.

“Dacă suntem înţelepţi, cele mai mari probleme pot duce la cele mai mari revelaţii.”

Este o carte minunată dacă vrei o lectură plăcută, în acelaşi timp amuzantă şi spirituală. Iar pentru iubitorii de pisici, va fi cu adevărat distractivă. Şi pur din curiozitate, aici poţi afla şi despre sursa de inspiraţie a autorului.

Încă nu am citit următoarele cărţi ale seriei, mai exact “Puterea lui Miau” şi “Arta de a Toarce”, pentru că de regulă sunt destul de dezamăgită de continuări şi amân momentul cât se poate de mult. Dar atunci când îmi voi face curaj să le abordez, revin cu impresii.

Editura ATMAN,2016, 232 pagini

Advertisements