Ceremonia decernării premiilor Oscar este evenimentul anului în materie de filme. Este acel moment al anului când celebrăm marea artă a cinematografiei şi cele mai bune produse ale acesteia. Şi este de asemenea momentul mult aşteptat când analizăm cu ochi de vultur cea mai mare defilare de pe covorul roşu, cine a plâns, cine a râs şi cât de siropoase au fost discursurile de acceptare! Distracţia perfectă! Eu mă uit pentru filme, evident!
Pe o notă serioasă, am apreciat întotdeauna acest eveniment şi modul în care se sărbătoresc filmele şi cei ce au lucrat la ele. Până la un punct, eram atât de pregătită pe subiect încât puteam să ghicesc câştigătorii în proporţie destul de mare. Ceea ce nu este un lucru bun pentru că, dacă şi eu le nimeream, deja devenea prea predictibil. Ulterior s-a şi dezbătut mult pe acest subiect, rezultatul fiind o încercare de diversificare şi incluziune care să spunem că va funcţiona după ceva ani de practică intensă. Dacă în 2015 si 2016 au dat-o în bară efectiv cu nominalizările #allwhite, în 2017 a fost întreaga discuţie pe subiectul #metoo, încheind cu fabulosul moment la decernării greşite a premiului pentru cel mai bun film (sau cum să te trezeşti instantaneu din amorţeala de după o noapte albă), iar în 2018 n-am înţeles nimic din „The Shape of Water”, nominalizările de anul acesta m-au lăsat şi pe mine total nedumerită. Cred că anul acesta chiar mă voi uita strict pentru a afla cine câştigă!
Nu mă pronunţ pentru fiecare film în parte pentru că pe unele nici nu am apucat să le văd. Însă aş vrea să mă refer la un anumit film din perspectiva fanului Marvel. Sunt genul de fan care merge cu gaşca la toate filmele, nu vorbeşte în timpul filmului, aşteaptă toate post-credit-urile, dezbate cu îndârjire ce am văzut şi ce va urma etc. etc. (#geek). Chiar şi aşa, până şi eu am citit în nominalizările excesive pentru „Black Panther” o exagerare bazată pe aceeaşi încercare de incluziune şi diversificare. Este adevărat că a fost un film foarte bun, că a avut un impact cultural neaşteptat de mare, costumele au fost draguţe şi muzica, bună, şi mai ales încasările au fost foarte mari. Însă de aici până la a primi nominalizare pentru cel mai bun film e cale lungă. Probabil are vreo legătură cu intenţia Academiei de Film de a crea şi categoria „Cel mai popular film”, mai mult ca sigur bazată pe încasări.
Dar, dintr-o perspectivă optimistă, poate ne arată o adaptare a Academiei la lumea actuală şi o încercare de a atrage un public care le lipseşte cu desăvârşire – tinerii. Poate.
Revenind la partea mai puţin serioasă, abia aştept să văd covorul roşu şi cum se vor descurca fără prezentator! Show total! Apropo, decernarea va fi pe 26 februarie, reluăm subiectul atunci.
Happiness by Sofi 