Puţină poezie face bine la suflet. Iar aceasta, în mod special, este una care atinge multe colţuri ascunse şi prăfuite.
Prima dată când am citit-o a fost întâmplător, dintr-o postare share-uită la infinit. Însă mă bucur că am găsit-o pentru că este ceva ce mi-aş fi dorit să citesc. Nu facem analiză pe text ca la şcoală, vreau doar să spun că mi se pare fascinantă prin simplitatea ei. Este o poezie foarte actuală atât prin exprimare, cât şi prin mesaj. Iar mesajul în sine este ceva ce am auzit de multe ori de la oameni apropiaţi, mai mult sau mai puţin pus în practică, dar cu siguranţă râvnit.
“Dust if you must, but wouldn’t it be better
To paint a picture or write a letter,
Bake a cake or plant a seed,
Ponder the difference between want and need?
Dust if you must, but there’s not much time,
With rivers to swim and mountains to climb,
Music to hear and books to read,
Friends to cherish and life to lead.
Dust if you must, but the world’s out there,
With the sun in your eyes, the wind in your hair,
A flutter of snow, a shower of rain.
This day will not come around again.
Dust if you must, but bear in mind,
Old age will come and it’s not kind.
And when you go – and go you must –
You, yourself, will make more dust.”
Poezie scrisă deRose Milligan din Lancaster, Lancashire, Marea Britanie, publicată pentru prima dată pe 15 septembrie 1998 în revista “The Lady”, ediţia 21.
Happiness by Sofi 