Book Review, Fantasy

Good Omens – Terry Pratchett & Neil Gaiman

The Nice and Accurate Prophecies of Agnes Nutter, Witch

“Just imagine how terrible it might have been if we’d been at all competent.” 

Aş putea să fac un rezumat pentru “Good Omens” doar cu următoarele adjective: amuzant, serios, profund, cinic, sarcastic, morbid, incredibil, fantastic, imaginativ, actual, surprinzător.

“It was nice to think that mankind made a distinction between blowing their planet to bits by accident and doing it by design.” 

Realitatea este însă că fiecare va percepe altfel această carte. Poate pentru unii nu va avea nici un sens, poate pentru alţii va fi plictisitoare, poate va părea prea detaliată sau cu prea multe personaje, poate va fi doar o poveste pentru copii mari. Pentru mine a fost şi rămâne una dintre cele mai bune cărţi pe care am citit-o.

“It has been said that civilization is twenty-four hours and two meals away from barbarism.” 

La 29 de ani de la apariţie, este incredibil de actuală în percepţia asupra lumii şi a oamenilor, iar umorul negru nu şi-a pierdut farmecul. În plus, anul acesta se pare că vom avea şi un serial de la aceiaşi Amazon Prime, care au adaptat şi “American Gods”. Trailerul a fost deja făcut public şi îl puteţi vedea aici. Vestea bună este ca Neil Gaiman a lucrat personal la scenariu, aşa că sper să fie cât mai apropiat de carte.

“It may help to understand human affairs to be clear that most of the great triumphs and tragedies of history are caused, not by people being fundamentally good or fundamentally bad, but by people being fundamentally people.” 

Revenind la carte, povestea principală îi are ca protagonişti pe îngerul Aziraphale şi pe demonul Crowley, nemuritori şi martori ai lumii încă de la evenimentele din Grădina Edenului. Aceştia ajung la momentul inevitabil al Armagedonului şi vedem încercările lor de a împiedica evenimentul cataclismic din varii motive, toate personale şi având ca sursă dragostea lor pentru lumea în care au trăit până acum doar ca simpli spectatori. Din ce am văzut în trailer, pe asta se va axa şi serialul.

“People couldn’t become truly holy, he said, unless they also had the opportunity to be definitively wicked.” 

Însă, în paralel, se desfăşoară atât de multe alte poveşti ce au legatură cu Sfarşitul Lumii într-o formă sau alta. Avem vrăjitoarea Anathema Device, urmaşă a vrăjitoarei Agnes Gray care a prezis evenimentele actuale, îl avem pe anticristul Adam Young, un băiat de 11 ani crescut din greşeală de o familie normală cu prieteni normali, îi avem pe cei 4 călăreţi ai apocalipsei, şi un ultim membru al Armatei de vânători de vrăjitoare. Toţi au poveştile lor şi toţi se vor întrepătrunde cu povestea sfarşitului lumii.

“Pollution removed his helmet and shook out his long white hair. He had taken over when Pestilence, muttering about penicillin, had retired in 1936.” 

Nu spun nimic despre cum se termină şi ce rămane după apocalipsă, dar pot spune că la început e nevoie de puţină răbdare pană ne familiarizăm cu toate personajele. Dar nu dureaza mult până captează atenţia şi, deşi subiectul în sine poate nu este chiar ceva de ras, Gaiman şi Pratchett au reuşit să scrie o poveste a apocalipsei amuzantă şi sarcastică.

“DON’T THINK OF IT AS DYING, said Death. JUST THINK OF IT AS LEAVING EARLY TO AVOID THE RUSH.” 

Dacă ar fi la alegerea mea, aş declara această carte o lectură obligatorie 😊 în realitate însă o recomand cu mare drag si cu speranţa că o veţi aprecia la fel de mult ca şi mine.

Editura William Morrow Publishing – Harper Collins, 2006, 412 pagini

Advertisements