Young Adult

Eleanor & Park – Rainbow Rowell

“Din cauza ei, toate și toți ceilalți păreau mai cenușii, mai insipizi și mai săraci.”

După o anumită vârstă, te gândești cu nostalgie la tinerețe sau adolescență, dar nu îți amintești cu detalii amalgamul de trăiri izvorâte din nebunia hormonală care pusese stăpânire pe noi. Ne gândim ca era frumos când eram mici, dar am uitat drama zilnică pe care o trăiam din cine știe ce motiv (și orice lucru mărunt avea potențial de tragedie).

Citind “Eleanor & Park” am avut ocazia să îmi amintesc tot ce a însemnat a fi adolescent. E drept că acțiunea se petrece în America și include toate clișeele văzute și prin filme, de genul autobuzul spre și dinspre școală, “bisericuțele” de la școală din care trebuie să faci parte, copiii populari și răi, consiliera drăguță de la școală care de fapt nu rezolvă nimic, vestiarul de la sala de sport, profesorul de engleză foarte implicat, adolescenții neînțeleși, permisul luat la 16 ani, familia bună și familia rea, tatăl vitreg abuziv. Dar cred că cel puțin aspectele legate de relațiile interumane sunt universale, deci e ușor de citit această carte și de a te conecta la poveste.

Povestea îi are în prim plan pe Eleanor și pe Park, în caz că nu ați ghicit până acum.

Eleanor este nou venită la școala, roșcată și pistruiată, complexată ca orice adolescentă, dar care nu arată slăbiciune oricât ar fi de chinuită.

Park este adiacent grupului de copii populari, nici participant, dar nici ținta chinurilor aplicate de aceștia, pe jumătate coreean, care practică arte marțiale de mic împreună cu tatăl și fratele lui, citește comics-uri și ascultă casete cu muzică nouă (pentru 1986, când se petrece acțiunea).

Eleanor vine dintr-o familie divorțată, are 3 frați și o soră mai mici, mama ei s-a recăsătorit cu Ritchie cel abuziv, iar acum trăiesc în teroare, înghesuiți în două camere și cu multe lipsuri. Nu au nici ușa la baie, ci doar o perdea. Încercările lui Eleanor să cârpească haine rupte, sau să distragă atenția de la faptul că nu are alte haine, au efectul opus și anume că pare total neinteresată de ce cred cei din jur. Ceea ce îi atrage și atenția lui Park la început.

“Prima oară când se ținuseră de mâna s-a simțit atât de bine, încât toate relele pe care le trăise dispăruseră. Senzația de bine era mai puternică decât tot ce o rănise vreodată.”

Ușor dar sigur, cei doi ajung de la a sta pur și simplu unul lângă altul în autobuz, la a împarți reviste și muzică, la a descoperi că încep să se simtă atrași unul de altul și inevitabil la a trăi prima lor dragoste. Este drăguț să-i urmărești cum se descoperă unul pe altul și cum învață ce înseamnă atracția și dragostea la 16 ani.

“Crezi că, dacă ții pe cineva strâns în brațe, asta îl va aduce mai aproape. Crezi că-l poți ține atât de strâns încât să-l poți simți imprimat în tine și după ce te îndepărtezi.”

Însă trecând de povestea de dragoste dintre ei, cred că tragedia vieții lui Eleanor lasă o impresie mult mai profundă, mai ales prin comparația constantă cu viața normală (așa cum ar trebui să fie) a lui Park. Și mi s-a părut extraordinar cum a prezentat Rowell perspectiva lui Eleanor total greșită și adaptată vieții ei despre ce i se cuvine sau nu, despre grija față de cel mai mic lucru și despre cât de prețioase pot fi unele activități de bază (cum ar fi să faci duș liniștit) .

Este o carte impresionantă prin simplitatea ei, care face exact ce trebuie: ne amintește de o perioadă din viață pe care poate am uitat-o de mult, ne amintește cum se simțeau acei fluturași în stomac, și cum ni se părea că orice se întâmpla avea potențial să devină fie sfârșitul lumii cum o știam, fie începutul unei aventuri extraordinare.

Editura YoungArt, 2016, 364 pagini – română

Advertisements