În urmă cu aproape 20 de ani, am făcut cunoștință cu magicul univers al lui Harry Potter, și am realizat acest lucru chiar în timp ce am scris cuvintele. WOW! Ceea ce înseamnă că sunt un adult care a crescut cu Harry Potter și este încă un mare fan al seriei, și probabil voi rămâne un fan pentru tot restul vieții mele!
Am primit primele 3 cărți cadou și a fost cel mai frumos cadou primit, mai ales privind acum în urmă. Le-am citit pe nerăsuflate și ulterior am așteptat fiecare lansare mai ceva ca pe Moș Crăciun. În paralel a început și nebunia filmelor și efectiv nu am mai avut scăpare, dar nici nu mi-am dorit-o!
Știu că atât cărțile, cât și filmele au fost atât de analizate și comentate încât oricine se poate întreba ce mai este de spus despre ele. Însă, în timp ce mă pregătesc de plecare într-un weekend break la Londra cu unic scop de a vizita studiourile Warner Bros pentru turul “The Making of Harry Potter”, evident că m-am întrebat și eu de ce, după atât de mult timp, încă mă simt un copil când e vorba despre Harry Potter! Și am ajuns la niște răspunsuri…
Ce este important de avut în vedere este că am fost un copil înconjurat de cărți, atât în casa bunicilor (ea învățătoare, el profesor), cât și în casa părinților unde mama avea cea mai mare biblioteca din lume, sau cel puțin așa mi se părea mie. Plăcerea de a citi a fost ceva ușor de învățat și sunt foarte recunoscătoare pentru acest dar extraordinar. Dar ca orice copil, la început mă atrăgeau cărțile colorate, cu imagini și povești frumoase.
Am crescut cu poveștile clasice gen “Capra cu trei iezi” (nu mi-a plăcut niciodată), “Fata babei și fata moșului”, orice variantă de Făt Frumos și Ileana Cosanzeana. Pe acestea mi le spunea bunicul. Dar nu ne-am oprit aici! Nu îmi amintesc când și cum, dar la un moment dat am primit o carte cu basmele lui Anderson și una (foarte mare) cu toate poveștile fraților Grimm, varianta originală, da. Au fost o mină de aur pentru creierul meu tânăr și curios și, deși nu s-a pronunțat oficial niciun specialist, se pare că sunt un adult funcțional chiar dacă am citit Fratii Grimm. Pe urmă am trecut la Legendele Olimpului și am descoperit mitologia! Ani de zile am păstrat și completat caiete întregi cu zeități din toate colțurile lumii și ce reprezentau, era pasiunea mea. Nici nu vă mai spun despre cum am descoperit Dicționarele Enciclopedice.
Concluzia fiind că aveam ceva activități literare la activ până la momentul întâlnirii cu Harry Potter. Ma gândeam zilele trecute dacă aș fi început cu Narnia sau Percy Jackson, dacă ar fi existat același impact. Poate că mi-ar fi rămas în suflet, dar cred că nu ar fi avut același impact pentru că Narnia începe ca o poveste pentru copii mai mici decât eram eu la momentul respectiv, iar cu lumea lui Percy Jackson eram deja suprasaturată din preocupările mele. Însă pe ambele le apreciez foarte mult acum.
Dar Harry Potter a adus un suflu nou lumii mele prin magia lui. Cred că acesta a fost elementul cheie. Aveam zei, monștrii, prinți și prințese, zmei și vrăjitoare rele care nu făceau decât să vrăjească mere, piepteni sau oglinzi. Însă nu aveam MAGIA în deplinătatea ei! Iar Harry Potter mi-a oferit-o!
Modul atât de natural în care această lume extraordinară se insera în lumea pe care o știam normală nu a făcut decât să ajute. M-am îndrăgostit de personaje, am mers la școală cu ei, am trecut prin aventuri împreună, am respectat profesorii și am plâns alături de toți! Să ne înțelegem, am plâns în hohote citind când au murit Sirius, Dumbledore și la lupta finală, și eram deja mare atunci. Am trăit alături de ei de la primele pagini și este atât meritul lui J.K. Rowling , cât și al părinților și bunicilor mei. Deși absurd poate, încă îmi doresc să primesc scrisoarea de la Hogwarts. Și probabil voi fi genul de părinte care va citi copiilor toate cărțile Harry Potter, pentru că îmi doresc ca orice copil să simtă aceeași bucurie pe care am simțit-o și eu descoperind cea mai frumoasă poveste (și poate pentru că sunt puțin nebună, nu exclud varianta)!
Și ca să discutăm puțin mai profund, merită spus că trecând peste magie (deși nu știu cum cineva ar putea face asta), cărțile Harry Potter includ atât de multe lecții de viață pentru copii și tineri, încât ar fi păcat să nu le citească. Acum depinde și de ce casă aparții, eu sunt Ravenclaw! Și sunt lecții pe care le descoperă ca substrat la acțiunea evidentă, dar și lecții clare transmise de multe ori de Dumbledore, Hermione, Ron și Harry. Prietenia, camaraderia, loialitatea, curajul, înțelepciunea, inteligenta, dragostea, iertarea dar și trădarea, dualitatea, minciuna, tirania, moartea și viața, toate sunt prezentate pe larg, unele mai clar, altele mai subtil. Întrebați orice adult crescut cu Harry Potter ce a învățat din cărți și o sa vedeți că da, într-un fel, suntem oameni mai buni datorită lor!
Iar ca încheiere, eu îmi fac bagajul și mă pregătesc să descopăr platourile de filmare unde universul magic al copilăriei și adolescenței mele a luat formă, și vă las cu cel mai simplu, dar profund schimb de replici dintre Dumbledore și Snape:
“Dumbledore: After all this time?
Snape: Always!”
Happiness by Sofi 