Book Review, Fiction, Uncategorized

Bunica mi-a zis să îți spun că îi pare rău – Fredrik Backman

“Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea!”

Așa spune bunica Elsei și așa începe călătoria alături de Elsa prin cea mai dificilă aventură a vieții ei de aproape 8 ani. Am citit această carte la recomandarea unei colege cu care schimb impresii și recomandări de cărți, și îmi va fi greu să găsesc ceva la fel de bun să recomand la rândul meu.

Poate că am citit-o la momentul potrivit, poate că a fost o carte pe gustul meu, dar a avut efectul pe care speram să îl aibă mai ales după recenziile foarte bune pe care știam că le are. A fost o adevărată aventură să descopăr Tărâmul-Aproape-Treaz, veșniciile de basm, dar și lumea reală a micului fan Gryffindor pe nume Elsa și să o însoțesc în căutarea de comori pusă la cale de bunica Elsei, o eroină nu doar pentru nepoata ei.

“A avea o bunică e ca și cum ai avea o armată. E privilegiul suprem al oricărui nepot să știe că are întotdeauna pe cineva de partea sa, indiferent de situație. Chiar și când greșește. De fapt, mai ales atunci. O bunică e sabie și scut și e o iubire cu totul aparte, pe care niciun capsec n-o poate înțelege.”

Nici nu aș putea să ofer spoilere pentru această carte, căci evenimentul profund trist al morții bunicii se întâmplă destul de repede în primele capitole. Iar Elsa rămâne singură împotriva lumii și în același timp apărătoarea ei. Dar abia aici începe adevărată aventură și, cu ajutorul bunicii, Elsa nu va rămâne singură. Prin intermediul scrisorilor lăsate de bunică pentru oamenii din jur, Elsa descoperă ca are prieteni acolo unde nu și-ar fi imaginat și află că lumea poveștilor spuse de bunica nu este un tărâm imaginar distant, ci foarte bine ancorată în realitate.

Deși scris într-un mod aparent simplu, din perspectiva Elsei, acest roman este atât de profund și emoționat. Sau poate tocmai pentru că e scris din perspectiva inocentă a unui copil care încă nu a învățat “arta” maturității de a ascunde sau acoperi aspectele neplăcute ale vieții, transmite niște mesaje atât de puternice. Elsa are libertatea de a observa viața și oamenii fără nici o jenă, fără nici o rusine și fără nici un filtru al adulților. Și este o bună observatoare, foarte inteligentă și introvertită, curioasă și hotărâtă, un copil “altfel” și asta nu e ceva rău. Împreuna cu Orsul, Uriașul câine de pază pe care îl ascunde, va porni în aventura de a livra scrisorile bunicii către vecinii din bloc, descoperind pe rând povestea fiecăruia și în același timp o altă parte a poveștii bunicii. Se va construi astfel castelul din poveste chiar la ea în bloc, castel unde prințesa va fi păzită și iubită, prietenii vor fi loiali, familia va fi unită și toți vor fi în siguranță într-un final.

“Sfârșitul oricărei povești e greu.”

Recomand cu foarte mare entuziasm această carte care îmi va rămâne mulți ani în suflet.

Editura ART, 2017, 472 pagini – română