“People populate the darkness; with ghosts, with gods, with electrons, with tales.”
Cum spuneam și în articolul anterior, “American Gods” a lui Neil Gaiman este una dintre cărțile mele preferate. Poate nu este cea mai drăguța carte, având în vedere că ideea principală pe care o dezvoltă se referă la decăderea civilizației și a zeilor săi, fie ei vechi sau noi. Însă cu siguranță este una emblematică prin aceasta paralela și prin modul în care aceste zeități reprezintă lumile de care aparțin.
Și pentru că mixul de zei vechi pe care îi aduce laolaltă este atât de variat și atât de non-american, nu am scăpat de ideea de a-i prezenta pe fiecare dintre ei, poate ajung și la o concluzie de ce tocmai aceștia au fost aleși dintre toți ceilalți.
“Gods die. And when they truly die they are unmourned and unremembered. Ideas are more difficult to kill than people, but they can be killed, in the end.“
Odin
Începem cu cel mai prezent și important dintre ei, cel care conduce ofensiva împotriva noilor zei – Odin. În carte se recomandă ca domnul Wednesday, iar colegii de suferință cu care se cunoaște de mii de ani îi folosesc și un alt nume, Grimnir.
Odin este, așa cum știm deja, figura emblematică a mitologiei nordica, the Allfather, capul familiei și conducătorul întregului panteon viking. Are prin excelentă un singur interes, căutarea și dobândirea înțelepciunii și a tuturor cunoștințelor lumii, motiv pentru care și-a sacrificat și ochiul. Pe cât de însetat de informație este, pe atât de puțin îl interesează alte aspecte cum ar fi dreptatea, corectitudinea sau convențiile. Desigur, este zeul principal și cel care de multe ori împarte judecata și face dreptate, dar asta nu înseamnă ca este prea preocupat de aceste valori în profunzimea lor.
Este de asemena și un zeu războinic, căruia întreaga Civilizație nordica i-a dăruit orice moarte violenta prin lupta. De altfel, singurul mod acceptabil în care puteau muri Vikingii, era în luptă, astfel fiind convinși ca vor fi primiți în sălile Valhallei, să stea la masă cu Odin și ceilalți zei. Se spune că Odin și cei doi corbi ai săi, Hugin și Munin, observau fiecare câmp de bătălie pentru a-i alege pe cei mai buni luptători și a-i lua cu el în Valhalla.
Grimnir este numele pe care l-a folosit când a mers la regele Geirröth. Acesta l-a torturat fără să știe cine este, motiv pentru care ulterior va și muri. Fiul sau Agnarr va deveni rege al goților cu binecuvântarea lui Odin. Dar ce sugerează folosirea acestui nume este tendința lui Odin de a păcăli, de a ascunde intențiile adevărate, de a avea un scop ascuns.
Iar Wednesday se referă la faptul ca numele zilei de miercuri în Germana veche și implicit Engleză, vine de la numele germanic al lui Odin, Woden.
Anansi
Mr. Nancy cum este numit în carte, este de fapt zeul păianjen Anansi. Originar din Ghana, el a fost dus în Caraibe odată cu sclavii africani, unde a devenit foarte popular, în special în Jamaica.
Anansi este un zeu înșelător, însă este zeul poveștilor și al înțelepciunii. Părinții săi sunt Pământul și Cerul, ceea ce îl pune pe același nivel cu Odin sau cu titanii Greciei. Însă spre deosebire de aceștia, nu este de natură războinică. Folclorul african îl prezintă mai mult pașnic, preocupat de răspândirea cunoștințelor și a înțelepciunii prin intermediul poveștilor. Poate de aceea este și reprezentat de păianjen, cel care își țese pânza ca un povestitor. Dar la fel ca un păianjen, el poate fi și foarte periculos.
Kali
În carte i se spune Mama Ji deseori, însă sub imaginea unei chelnerițe de origine indiană se ascunde puternica zeiță hindusă Kali, al carei nume înseamnă “timp” și care deseori este denumită și “Mama Ka”.
În folclorul indian, ea are mai multe înfățișări, fiind una dintre cele mai complexe și versatile zeități.
Kali este cea cu 4 brațe, închisă la culoare sau albastră de cele mai multe ori, îmbrăcată sumar sau deloc, cu șiragul de capete la gât și sprijinindu-se cu un picior pe soțul ei, Shiva. În această înfățișare ea reprezintă atât înțelepciunea, cunoașterea, cât și deposedarea de ego, simbolizând ceea ce este real și semnificativ din fiecare. Concepte ca bun, rău, culoare, lumina nu i se aplică, ea fiind mai presus de orice și va exista chiar și după ce lumea va dispărea.
Mahakali înseamnă “Marea Kali” și este înfățișată ca având 10 capete, 10 picioare și 10 mâini, iar culoarea va fi albastru puternic. Însă de multe ori apare doar cu cele 10 brațe. În această înfățișare, nu mai este alături de soțul ei, ci singură. Fiecare brat va tine un obiect al unuia dintre ceilalți zei hinduși Davos, simbolizând puterea lor. Interpretarea este că toți zeii vor deveni unul prin divina MahaKali. Aceasta este și varianta ei războinică prin excelenta, cea care este capabilă să îi salveze pe toți de orice Amenințare.
Dakshinakali este cea mai benevolenta înfățișare a ei, ea fiind mama protectoare, cea care va avea grijă de copiii și supușii ei. Ea este aceeași ca și Kali la înfățișare, dar Shiva va fi sub piciorul ei drept, nu stâng.
Samhara Kali este varianta cea mai periculoasă și puternică, cu adevărat zeiță a distrugerii și a morții. Ea are doar 2 mâini, este de culoare neagră și are sub picior un cadavru.
Anubis și Thoth
Acești zei egipteni apar ca Mr Ibis și Mr Jacquel și sunt proprietarii unei case mortuare din orașul american Cairo.
Thoth este considerat a fi scribul tuturor zeilor, el însuși zeu lunar al scrierii, al magiei si al înțelepciunii. De obicei este Înfățișat cu cap de ibis, de unde și numele din carte.
Anubis este zeul îmbălsămarii, cel care pregătea morții pentru trecerea pe lumea cealaltă și cel care cântărește sufletele. Acesta este Înfățișat cu cap de șacal.
Cei doi apar deseori împreuna la trecerea sufletelor către lumea cealaltă si sunt printre cele mai vechi și puternice zeități egiptene.
Bilquis
Sau altfel cunoscută ca Regina din Sheba, Bilquis apare în carte ca una dintre cele mai vechi zeități, reprezentând iubirea și adorarea, în special a supusilor ei pentru ea. Deși legendele și scrierile nu o menționează niciodată ca fiind o zeița, ea apare în scrierile tuturor religiilor mari actuale prin întâlnirea cu marele rege Solomon. Însă în Etiopia povestea ei este mai detaliată, ea fiind admirată și recunoscută ca cea de la care a pornit descendenta actuala a multor familii nobile.
În toate scrierile creștine, iudaice sau islamice există cel puțin o mențiune despre faptul că era regină a unui ținut vast din sud Referindu-se la Egipt și Etiopia, sau chiar la Peninsula Araba. Cel mai important aspect este că era cel puțin la fel de puternică ca și Solomon într-o perioadă în care nu existau prea multe regine de acest calibru.
Zorya și Czernobog
Zorya este zeița slava a răsăritului și a apusului. Se spunea că dimineața ea deschide poarta pentru tatăl ei, Soarele, iar seara o Închide în urma lui. Deși e privită ca fiind o singură entitate, ea este deseori înfățișată ca două surori, Zorya Utrennjaja sau Steaua Dimineții și Zorya Vechernjaja, Steaua Apusului. Însă în carte apare și o a treia soră care deși este și ea prezenta în folclorul slavic, ea nu are un nume. Neil Gaiman însă i-a dat un nume și astfel o avem pe Zorya Polunochnaya, sau Steaua Nopții.
Czernobog este tot un zeu Slav însă la polul opus față de Zorya, numele lui însemnând “zeul negru”. Deși nu mai există multe surse care să povestească despre el în detaliu, cele existente îl prezintă ca parte a unei dualitati necesare în lume, un rău binevenit, acceptat de credincioși ca atare.
Zoryile și Czernobog apar ca niște bătrâni, traind împreuna intr-un apartament micuț. Singura încă tânăra este Steaua Nopții.
Mai avem și alte personaje care deși nu sunt zei in adevăratul sens, sunt reprezentative pentru civilizațiile din care vin.
Argus Panoptes este Uriașul cu 100 de ochi care o slujea pe Hera, iar acum reprezintă sursa nesfârșita de a afla informații, pentru ca el vede tot.
Iar spiridușul irlandez cu al sau par roșcat si proastele obiceiuri de a bea si de a înșela oameni s-a adaptat la lumea modernă foarte bine.
“It doesn’t matter that you didn’t believe in us,” said Mr. Ibis. “We believed in you.”
Ce am observat trecând în revistă aceste zeități, este că în lumea modernă au supraviețuit doar cei capabili de adaptare, fără o busolă morală clară, cei care pot să distrugă dacă este nevoie, cei care pot să lupte dacă găsesc motivația potrivită, cei care reprezintă aspecte ale umanității și ale lumii greu de schimbat: moartea, înșelăciunea, Razbunarea, dragostea, începutul și sfârșitul, Creația. Dar poate mă înșel…
“Even nothing cannot last forever“
Happiness by Sofi 