Trilogia “Shadow and Bone” – Leigh Bardugo

“Weakness is a guise. Wear it when they need to know you’re human, but never when you feel it.”

The Darkling, Shadow and Bone

Si am ajuns la trilogia “The Shadow and Bone” a lui Leigh Bardugo 🙂 Prietena mea care mi-a recomandat aceasta serie este foarte fericita ca am reusit sa o citesc! Am cartile imprumate de la ea din noiembrie sau decembrie si ma asteptau rabdatoare sa le vina randul.

S-a intamplat intamplarea si am intins mana dupa prima parte a trilogiei fara sa imi fac prea mari sperante, in ciuda review-urilor bune despre care am auzit. Cateva zile mai tarziu terminam partea a treia fara sa imi dau seama cand a trecut timpul 😉

Am ales sa fac o prezentare comuna a trilogiei cu mentiunile aferente la fiecare parte (unde si daca este cazul). Iar daca doriti review detaliat pe fiecare, gasiti unele foarte bune aici. Asadar iata cateva generalitati:

• Este o serie young adult si fantasy, cu siguranta! Ati inteles ideea? 🙂 In plus, este o serie cu proria sa lume si harta!
• Mi-a captat atentia destul de rapid si chiar suprinzator si a reusit sa ma mentina alaturi pana la sfarsit, ba chiar ma uit sa achizitionez si celelalte carti (Six of Crows, Crooked Kingdom, King of Scars). Puncte bonus pentru aceasta realizare!
• Evident ca exista niste magie, niste tineri cu puteri, rasturnari de situatie, razboaie, dragoste si razbunari, regalitate si saracie, animale fantastice si oameni extraordinari. Altfel n-ar mai fi fantasy 😉
• Cartile nu sunt foarte mari, ceea ce insemana ca se pot citi usor, si oricum daca reuseste sa te capteze, nici nu mai conteaza daca citesti 300 sau 600 de pagini. Pana la sfarsit, parca ai mai vrea cateva.

Si sa le luam pe rand:

Shadow and Bone

“The problem with wanting,” he whispered, his mouth trailing along my jaw until it hovered over my lips, “is that it makes us weak.”

The Darkling, Shadow and Bone

Mi-a placut foarte mult, m-a prins in poveste, mi-a trezit curiozitatea si nu stiam cum sa trec mai repede la urmatoarea. Descoperim majoritatea personajelor principale si mai exact: orfanii Alina si Mal, crescuti impreuna de mici, fara familie, acum adulti la cei 20 si un pic de ani ai lor 🙂 si inrolati in armata regelui, el puternic si frumos, ea plapanda si stearsa. Ei traiesc intr-o lume ravasita de Intuneric aici intruchipat ca un loc denumit The Fold, impotriva caruia cei cu puteri sau Grisha in frunte cu The Darkling incearca sa gaseasca arma perfecta. Si de aici incepe povestea, caci se pare ca acea arma este chiar Alina, care nu stie ca de fapt are si ea niste abilitati speciale care o aduc in atentia tuturor inclusiv a deosebitului Darkling. Nu spun mai mult despre actiune, ci doar ca merita citita!

Siege and Storm

“The less you say, the more weight your words will carry.”

Nikolai Lantsov, Siege and Storm

Spoiler: the Darkling nu e tocmai baiatul bun.

Ei bine, desi Leigh Bardugo spunea despre aceasta carte ca i-a dat ocazia sa intre mai mult in aspectul politic al lumii Ravka, eu as spune ca termenul de predare al acestei carti a fost prea din scurt pentru un scriitor incepator. Nu mai are directia din prima parte si mult timp il petrece in descrieri si planuri, doar ca sa fie totul dat peste cap. Inteleg punerea in scena si alinierea pionilor, dar poate se putea face mai rapid. Anyway, aduce cu sine si momente bune, si personaje si mai bune, evident ca ma refer la carismaticul Nikolai Lantsov, omul cu multe fete si toate mult prea increzatoare. Mai sunt si gemenii Tolya si Tamar car ii vor ramane alaturi Alinei si lui Nikolai pana la sfarsit.

Ruin and Rising

“In this moment he was just a boy -brilliant, blessed with too much power, burdened by eternity.”

Alina Sarkov, Ruin and Rising

Spoiler: nu mai conteaza daca The Darkling e baiat bun sau nu!

Nici partea a treia nu incepe prea activ, suntem in acelasi ritm molcom de parca am ramas impotmoliti, insa aici are sens avand in vedere ce urmeaza. Dintr-o data actiunea incepe sa se precipite, avem rasturnari de situatie, momente chinuitoare, personaje pe care le vom pierde, razboiul continua cu victime si durere, totul pentru a ajunge la mult asteptatul punct culminant si deznodamant. Am incercat sa ghicesc finalul dar nu am nimerit in totalitate. M-a surprins, m-a dezamagit si am inteles, totul in acelasi timp.

Si sa vedem ce mi-a placut:

1. Personaje surprinzator de bine conturate, credibile in marea majoritate, si destul de complexe ceea ce este foarte impresionant. Daca a reusit sa faca o lume intreaga (cea care a citit cartile evident) sa tina si cu cei buni, dar si cu cei rai, atunci este clar ca are telent.
2. Originalitatea povestii din punct de vedere al lumii create, al detaliilor si al culturii. Nota 10 pentru harta, nu ai cum sa nu apreciezi o harta!
3. Ingeniozitatea tehnica imbinata cu fantasticul – poate scapa printre picaturi, insa creatiile lui Nikolai nu sunt ceva de uitat. Si cred ca fapt atractia consta in ideea de tehnica imbinata cu forte mai presus de ceea ce stim a fi normal, in acest caz puteri ale Grisha.
4. Mi-a placut foarte mult personajele The Darkling si evident Nikolai Lantsov.
5. Am ramas surprinsa de lipsa de pudoare in incercarea de a o cupla pe Alina nu cu unul, ci cu trei personaje. Interesant si indraznet, as spune, si foarte reconfortant ca abordare (desi pentru publicul YA s-ar putea sa fie interpretabil).
6. Materialul bonus din carti a fost binevenit, mai exact povestile despre inceputuri ale unora dintre personaje.
7. Mi-au placut puterile 🙂

Si iata ultima lista, cea mai putin placuta:

1. Nu mi-a placut neajutorarea Alinei ca personaj principal, a fost reactiva in marea majoritate a actiunii in loc de proactiva, dar poate ca asa a gandit-o sa fie. As fi apreciat un Sun Summoner mai cu verva.
2. Inteleg ca publicul tinta este Young Adult, dar mi-e greu sa vad aceste personaje ca avand 20 si ceva de ani. Nu merge!
3. Nu am apreciat transformarea lui Mal in catelus pe langa Alina in partea a doua a trilogiei.
4. Nu am apreciat nevoia aceasta de a omora alte animale stravechi, chiar mitice, doar pentru castigul oamenilor. As vrea sa gasim alte variante decat sa le omoram iar si iar pentru cine stie ce trofeu.
5. Cred ca pe masura ce citeam, ma asteptam la un final mai transant, mai dureros, dar profund. Dupa omorarea unui anume personaj in cel mai dramatic mod, a ales incheierea intr-o varianta temperata insa fara exagerare, ceea ce nu e rau, insa cumva a fost anti-climactic.
6. Nu stiu de ce, dar cred ca seria in lucru a lui Netflix nu se va putea ridica la inaltimea asteptarilor (cu exceptia lui Ben Barnes in rolul lui Darkling).

Overall, este o serie buna, merita timpul alocat macar pentru o lume altfel, mai ales daca iti place genul. Povestea e buna, iar personajele sunt de multe ori extraordinare. Daca o sa continui cu restul cartilor din acest univers? Cu siguranta, abia astept sa le iau 🙂

Editura Orion Children’s Book – Shadow and Bone, 2012 – 308 pagini; Siege and Storm, 2013 – 386 pagini; Ruin and Rising, 2014 – 350 pagini; toate in limba engleza