Mica Tara – Gaël Faye

“Fericirea se vede doar in retrovizor.”

Incerc sa imi amintesc unde am citit despre aceasta carte, dar nu reusesc. Probabil a fost in vreo lista de recomandari de pe vreun blog, oricum ar fi, ma bucur ca am retinut-o si ca am gasit-o chiar tradusa in limba romana.

Nu este chiar autobiografica, ci mai mult inspirata de evenimente reale prin care a trecut Gaël Faye, un tanar cu mama rwandeza si tata francez, crescut in Burundi si Paris. Desi principala sa ocupatie este de cantaret, ma rog, rapper, a avut o inclinatie lirica pe care a descoperit-o editoarea Catherine Nabokov (da, inrudita cu Vladimir Nabokov). La indemnul acesteia, el a inceput sa scrie povesti scurte inspirate de viata lui in Burundi si de intreaga lui istorie tumultoasa. Aceste scurte povestiri au condus la prima sa carte publicata, “Mica Tara“, care a fost un real succes si unul foarte premiat pentru un volum de debut si mai ales cu un subiect atat de delicat.

Nu am cum sa evit sa vorbesc despre subiect, caci stim cu totii cum se termina. Insa intr-un mod total neasteptat, Gaël a reusit ceva cu totul surprinzator si anume sa imi distraga atentia de la faptul ca povestea despre perioada dinainte si din timpul genocidului din ’94 din Rwanda si ulterior din Burundi. Desi tot ce se intampla este legat intr-un fel sau altul de realitatea in care traia tanarul Gaby, de multe ori ai impresia ca citesti niste aventuri din copilarie a unui grup de prieteni, plini de viata, fericiti si fara nici o grija. Aduce putin cu “Amintirile din Copilarie” ale lui Creanga. Ba chiar au si aceasta cadenta de povesti scurte adunate la un loc.

Insa pe masura ce citesti, realitatea incepe sa isi faca loc in viata lor de copii fara griji si aduce cu ea frica, violenta, pierdere si durere si ii maturizeaza pe acesti copii mult prea brutal si mult prea devreme. Finalul nu aduce cu sine o concluzie epica sau o rezolvare utopica, pentru ca lumea reala nu include si partea aceasta aproape niciodata. Poate cel mult aduce un grad de intelegere a evenimentelor ca un fel de privire de ansamblu, si cred ca aduce o acceptare a unei situatii ce nu putea fi rezolvata sau cotrolata in nici un fel.

Este incredibil prin ce incercari traiesc si supravietuiesc unii oameni si daca noi am dus o viata linistita (eu cu siguranta da), nu inseamna ca ar trebui sa ramanem in bula noastra, fara sa ne intereseze si fara sa aflam despre alte realitati nu la fel de pastorale. Eu sunt de parere ca aceste povesti nu pot decat sa ne aduca o mai mare intelegere si empatie si cu siguranta sunt un exercitiu de inteligenta emotionala.

“Nu voiam sa stiu. Nu voiam sa aud nimic. Voiam sa ma ghemuiesc intr-o gaura de soarece, sa ma refugiez intr-o vizuina, sa ma apar de lumea din spatele fundaturii, sa ma pierd in amintirile frumoase, sa locuiesc in romane sensibile, sa traiesc in cotorul unei carti.”

Va recomand cu drag aceasta carte, fie doar si pentru a descoperi un alt colt de lume si alte povesti de viata. Se citeste usor si va ramane cu voi mult timp dupa ce ati citit-o.

Editura Pandora, 2017 – 175 pagini, limba romana