Vai, dar ce greu imi este cu aceasta carte!
Sinopsis-ul acestei carti ne povesteste ca Anna Fox este prea inspaimantata si pierduta in amintiri si ca nu a mai iesit din casa de 10 luni de zile, timp in care una dintre putinele distractii pe care le are este sa priveasca pe geam vecinii din casele alaturate. Cand o noua familie se muta intr-un dintre case, evident ca ii va studia mai atent, curioasa sa afle mai multe despre ei. Pana intr-o seara cand aude un tipat dinspre casa lor si vede ceva ce n-ar trebui sa vada, dar despre care nu o crede nimeni. Fraza de inceput este “Nu e paranoia daca se intampla cu adevarat…” iar ce de final de sinopsis este “Si poate sa aiba incredere in ea insasi?“
Dupa acest sinopsis, urmeaza laude peste laude, de la Stephen King, de la Gillian Flynn, ceea ce evident poate trezi o curiozitate in orice om normal 😉 Si de altfel, nici recenziile majoritar bune nu m-au ajutat sa ma pregatesc pentru experienta mea cu aceasta carte.
Asadar, sa incepem cu o parere generala. Inteleg de ce a fost laudata, este pe trend (o sa detaliez imediat care anume), daca te prinde in poveste cu atat mai bine. Insa pe mine nu numai ca nu m-a prins, insa m-am chinuit efectiv primele 200 de pagini sa continui (deja din principiu). Ba chiar am citit vreo alte 4 carti de cand am inceput-o pe aceasta si pana am terminat-o. La un moment dat, am crezut ca e ceva in neregula cu mine si ca poate nu a fost momentul potrivit pentru “Femeia de la fereastra”, poate nu eram in forma de thrillere sau nu am inteles-o. Trecand peste acest chin, am apreciat explicatia agorafobiei de care sufera Anna Fox, desi mi-am dat seama de concluzie destul de repede. Nu m-a prins insa povestea vecinilor si chiar am intrezarit explicatia si finalitatea.
Acum sa intram in detaliile care nu mi-au placut:
- Trend-ul de care aminteam mai sus se refera la aceasta tipologie de femeie foarte inteligenta, dar dintr-un motiv sau altul neinteleasa, chinuita, si care inevitabil va gasi explicatia unei situatii pe care nimeni nu o vede sau o crede si ii va lumina pe toti. Si la sfarsit va gasi luminita de capatul tunelului care sa o ajute sa mearga mai departe.
- Cantitatile de vin si de pastile consumate in aceasta carte fac imposibila orice fel de gandire clara. Si eu sunt bautoare de vin, dar dupa ce am citit aceasta carte nici nu vreau sa mai simt mirosul vinului cel putin o saptamana.
- Stilul ca de scenariu de film cred ca este ceea ce m-a deranjat cel mai rau. Cred ecranizarea va fi mult mai buna decat cartea, sunt chiar curioasa sa vad ce au facut cu materialul. Insa ca si carte, nu am nevoie sa imi povestesca personajul principal orice actiune ca o indicatie de scena. A fost obositor si a lungit aceasta carte fara sens. Din cele 541 de pagini in limba romana, cel putin 200 putea fi reduse fara efort. In plus, in putinele momente mai active, orice urma de ritm mai alert se duce pe apa Sambetei prin aceste detalieri inutile ale actiunii, ale decorului, ale personajelor….
- Nenumaratele mentionari ale filmelor noir clasice au fost pe alocuri interesante, insa de multe ori mi s-au parut ca o tentativa vizibila de a induce acest stil noir si cartii de fata. Nu contest ca a reusit sa creeze in iz de film a la’ Hitchcock , dar in primul rand aceasta este o carte si in al doilea, orice exagerare strica.
Ce pot sa apreciez este lupta launtrica evidenta a personajului, povestea suferintei ei, nevoia de apropiere si in acelasi timp de distantare, durerea si frica ce o debiliteaza, pot sa empatizez si sa traiesc alaturi de ea. Subiectul ales de A.J.Finn pentru acest experiment literar nu este gresit, ba dimpotriva, insa aceasta lupta personala cred ca merita mai mult. Poate in film…
Cred ca ma voi opri aici. Este o carte pe care multi o lauda, ceea ce sper ca insemana ca le-a placut 🙂 Insa gusturile nu se discuta si am si eu dreptul la o parere. Iar ca sa iti formezi o parere, trebuie sa o citesti, asa ca spor la lectura.
P.S.1. Poate daca o citeam in engleza, rezona mai bine…
P.S.2: Da, stiu ca este deja veche, dar este un alt exemplu de carte cumparata cand a aparut, insa citita dupa ce a trecut nebunia ei.
Editura Litera, 2018 – 541 pagini, limba romana
Happiness by Sofi 