Where the Crawdads Sing – Delia Owens

“Most of what she knew, she’d learned from the wild. Nature had nurtured, tutored, and protected her when no one else would.”

Iata inca un exemplu de carte foarte populara care a stat pe raft mult timp pana sa ii vina momentul. Insa de aceasta data, nu pot sa spun ca am fost dezamagita. Nu am citit mai nimic despre ea, ca sa nu imi stric experienta, si atunci cand am cumparat-o a fost in mare parte datorita imaginii de pe coperta. Cumva am simtit ca imi vorbeste si ca imi va oferi niste pagini memorabile. Si chiar asa a fost.

Fapta a fost savarsita si acum o reiau in minte si incerc sa imi identific trairile pentru a le pune pe foaie.

As putea sa ma cert singura si sa spun ca da, si aceasta are acea noua si comerciala premisa feminista cu o fata inteligenta si chinuita, care va reusi in ciuda tuturor greutatilor vietii si va realiza lucruri pe care nimeni in lumea reala nu prea le realizeaza. Si asa este. Insa aici pot sa contracarez cu argumentul ca si prezentarea conteaza. Mai exact, Delia Owens a reusit sa picteze efectiv o lume din care nu am vrut sa mai ies oricat de dureroasa ar fi fost experienta, pentru ca realitatea micii Kya este cu adevarat intr-atat de dureroasa incat iti vine sa o imbratisezi si sa ii spui ca totul va fi ok.

De asemenea, as putea sa spun ca deseori reactiile Kyei ca adolescenta sau tanara femeie sunt stupide, insa realitatea este ca asa am fost toate si si asa vor fi toate dupa noi 🙂 Iar in ceea ce priveste ancheta si procesul, de multe ori mi-am amintit ca totusi actiunea nu se intampla in prezent, ci in perioada 1952-1970 si acesta este un aspect foarte important de luat in considerare pentru toti cei cu o minte mai critica.

“Kya was bonded to her planet and its life in a way few people are. Rooted solid in this earth. Born of this mother.”

Desi acest roman nu este unul usor de incadrat intr-un anumit gen de fictiune, el reuseste sa atraga si sa mentina interesul. Poate iti place modul in care este descrisa natura pana in cel mai mic detaliu, frumos colorata ca o pictura de Monet, poate vrei sa afli ce se intampla cu micuta Kya sau cu tanara Kya, poate vrei sa afli ce s-a intamplat cu Chase sau cu Tate. Oricare ar fi motivul, vei ramane lipita de aceste pagini pana la sfarsit, poate si cu o mica lacrima in coltul ochiului (insa nu este obligatoriu).

“Out here, in the real remote, she was free to wander, collect at will, read the words, read the wild. Not waiting for the sounds of someone was a release. And a strength.”

Este intr-un fel o mica opera de arta in modul in care prezinta natura si ecosistemul mlastinilor de pe coasta Carolinei de Nord. Experienta de-o viata a Deliei Owens ca zoolog si pasiunea ei pentru natura nealterata de om musteste in fiecare pagina a acestei carti. iar printre descrierile romantice ale naturii a testut o poveste despre singuratate si conexiune, despre ce inseamna a fi uman si cat de mult inseamna acel umar pe care sa te sprijini, despre ce inseamna increderea si dragostea si cat de mult putem suferi in absenta lor. Si desi povestea incepe cu o aparenta crima, pe parcurs aceasta a devenit o poveste de fundal, acoperita de mare, iarba, vietati de toate felurile, anotimpuri si pescarusi, lipsa oamenilor si in acelasi timp nevoia de a-i avea aproape.

“Let’s face it, a lot of times love doesn’t work out. Yet even when it fails, it connects you to others and, in the end, that is all you have, the connections.”

Si indiferent ce critici ai putea sa gasesti (pentru ca poti), nici una nu va avea importanta daca aceasta carte a reusit sa atinga cel putin o coarda sensibila. Succesul fulminant al cartii consta tocmai in faptul ca poate atinge atat de multe si variate corzi incat in majoritatea cazurilor exact asta s-a intamplat.

“She spoke almost in a whisper. “I wadn’t aware that words could hold so much. I didn’t know a sentence could be so full.”

Bonus pentru mine este ca am citit cartea in engleza. Iar la inceput chiar mi-a oferit un mic test, caci de mult nu mi-a mai fost dat sa recitesc unele fraze ca sa ma asigur ca am inteles ce trebuie. Folosirea scrierii mai mult fonetice pentru a reda regionalismul sudist mi-a dat putina bataie de cap pana m-am obisnuit, insa ulterior doar a adaugat la farmecul cartii.

“Go as far as you can—way out yonder where the crawdads sing.”

Daca o recomand? Cu siguranta ca da. Daca te va impresiona la fel de mult? Nu garantez, totul tine de preferintele personale. Pe mine de exemplu m-a atras natura pana la punctul in care parca ma vedeam locuind intr-o cocioaba pe malul apei 🙂 urmata de destinul dureros de greu al Kyei, pe care as fi vrut sa o ajut cumva oricum, si abia la sfarsit a fost curiozitatea de a afla ce anume s-a intamplat de fapt.

Ceea ce pot sa mai adaug este ca mi-a trezit interesul trecutul autoarei Delia Ownes, caci mi se pare ca merita o carte separata (poate si un film). Poate o sa citesc si cartile ei despre Africa, cred ca sunt la fel de poetice in descrierile naturii.

Editura Corsair – Little Brown Book Group , 2018 – 368 pagini, limba engleza