Iata o carte care m-a facut sa ma simt nostalgica 🙂 si nu, nu am trait in Alaska si nici nu am crescut in varful muntelui (era mai mult la deal). Nostalgia vine de la faptul ca citind aceasta carte cu a sa actiune care se petrece pe o perioada lunga de timp si este centrata pe dificultatile vietii personajelor sale, mi-a lasat impresia ca revad filmul “Pasarea Spin” pe multele casete video inregistrate de tata pentru mama. Subiectele nu sunt neparat asemanatoare, insa cumva se simt la fel.
Buna introducere! Acum la modul mai pragmatic, povestea in sine este buna de un film Hallmark, daca nu chiar Hollywood. Si am citit destule recenzii negative despre ea, unele bine argumentate. Insa avand in vedere ca aceasta eate parerea mea, pot sa spun cu mana pe inima ca am citit aceasta carte cu mare placere.
Personajele sale au fost credibile, evenimentele care le marcheaza si modeleaza viata nu sunt exagerate, iar peisajul in care totul este invaluit este mai mult decat fascinant. Desigur, se pare ca tot ce se poate intampla rau unor oameni, in aceasta poveste chiar se intampla, insa nu m-a deranjat deloc.
Premisa unui tata cu sindrom post-traumatic in urma razboiului din Vietnam este total credibila, mama frumosa si rebela care si-a parasit familia prea conformista pentru a trai libera alaturi de el si fiica cuminte si tacuta completeaza tabloul de familie. Ei vor pleca in salbatica Alaska sa scape de lumea nebuna si de scenariile paranoice ale tatalui insa vor afla ca nu poti fugi de ce este in tine.
Mi-a placut foarte mult ca Kristin Hannah a reusit sa aseze unele piese ale puzzle-ului surprinzator de bine, mai exact cronologia cu nivelul de dezvoltare locala prezentat si cu evenimentele majore din perioada respectiva. In acest context, problemele tatalui de dupa razboi, accelerate de anxietati existente la momentul acela la o mare parte din oameni – frica de comunisti, de bombe, de boli et. – si cumulate cu frica de a fi parasit si gelozia excesiva, sunt mai mult decat plauzibile pentru ce va urma odata mutati in Alaska unde este noapte aproape jumatate de an.
Am ramas alaturi de ei pe masura ce au invatat si s-au adaptat sa traiasca acolo, si-au facut prieteni, au devenit locanici. Insa aceasta carte nu prezinta o poveste fericita, ba din contra. Daca nu era finalul dulce-amarui, o terminam in lacrimi. Nu mai povestesc, caci poate unii inca nu au ajuns la ea – chiar si eu o am pe raft de mult timp.
Este o poveste despre iubire tanara si plina de speranta si despre iubire bolnava, despre gelozie si frica, despre durere fizica si emotionala, despre comunitate si apartenenta, despre iertare si speranta. Si este o poveste despre Alaska unde aproape ca m-as muta dupa descrierile frumoase din aceasta carte.
Mi-a placut si o recomand 😉
Editura Litera, 2018 – 452 pagini, limba romana
Happiness by Sofi 