Buna tuturor,
Am avut putin timp liber acum de sărbători si am reușit sa termin o carte pe care o am începută de ceva timp, mai exact “The Man Who Sat Everything”, scrisă de Deborah Levy. Si nu, nu este una foarte lunga, ba dimpotrivă, se oprește la pagina 200 fix 🙂
“It was true that I had no idea how to endure being alive and everything that comes with it.”
A fost cumpărata cred ca anul trecut (dacă îmi mai amintesc bine ce am făcut anul trecut) de pe okian.ro ca de obicei, iar motivele pentru care am adaugat-o in cos sunt scurte si poate evidente: foarte multe recomandări si laude pentru aceasta carte, sinopsisul interesant si coperta care mi-a atras atenția. Așteptările au fost destul de ridicate, iar imaginația mea a construit un cu totul alt film decât ceea ce am primit.
“I wanted to die of shame but everyone insisted on keeping me alive. I had to live.”
Sinopsisul povestește despre un accident din 1988 pe care îl are Saul Adler încercând sa recreeze imaginea de pe coperta albumului Abbey Road al lui The Beatles, despre relația lui cu Jennifer Moreau si despre călătoria in Berlinul de Est înainte de căderea zidului unde începe sa piardă noțiunea timpului si a spațiului. Dupa care menționează un al doilea accident in exact același loc la diferența de 28 de ani care va iniția un șir de evenimente. Ei bine, pe mine m-a dus cu gândul la o poveste legată poate de călătorit in timp intr-o forma sau alta, o poveste a unui om care poate “vedea totul” cum spune titlul. Majoritatea acțiunii de mai sus are loc in prima jumatate a cărții, in care apar si câteva personaje din Berlin ce vor fi alături de Saul pana la sfârșit.
“To photograph people is to violate them, by seeing them as they never see themselves, by having knowledge of them they can never have; it turns people into objects that can be”
A doua jumătate a cărții de după accidentul din 2016 releva de fapt o cu totul alta direcție a poveștii lui Saul pe care nu am vrut sa o iau in calcul, mai exact una interioară si atât de lumeasca, in nici un caz ceva fantastic. Si nu numai ca întreaga poveste se schimba, ci si Saul se schimba. Desi in prima parte el ni se prezintă a fi un tânăr cu potențial, rebel impotriva sistemului, in descoperire de sine, de dragoste, de viață, in a doua parte constatam ca de fapt este un narcisist obsesiv si incapabil sa răspundă cu dragoste celor din jur.
“We were doing everything we could to avoid the moment we would both go our separate ways.”
Am si o mică lista cu ce mi-a plăcut si ce nu mi-a plăcut la aceasta lectura:
- Mi s-a parut interesanta perioada in care se desfășoară acțiunea si sa descopăr cum a văzut-o Deborah Levy.
- Mi-a placut lejeritatea cu care a abordat totala relaxare sexuală pe care o afișează persoanjele ca tineri din anii 80-90.
- Mi-a placut comparatia cu Berlinul de Est si restricțiile de acolo înainte de căderea zidului.
- Nu mi-a placut constanta mențiune a lui Stalin si pasiunea obsesivă pe care Saul aparent o are pentru el (in sensul de a-l studia, nu neaparat de admirat). Similar cu Abbey Road si The Beatles, la un moment dat mă saturasem sa văd aceste cuvinte scrise, desi sunt cumva piatra de căpătâi a poveștii, unde începe si unde se termina.
- Am fost neplăcut surprinsă sa constat ca nu am dezvoltat nici un atașament fata de nici un personaj sau de acțiune, probabil de aceea a durat si mult sa o termin.
- Desi este vizibila schimbarea tempo-ului si a poveștii in a doua parte a cărții, mult timp am stat sa mă întreb dacă înțeleg bine ce se întâmplă sau nu. Pana la un punct încă mai încercam sa potrivesc premisa mea pe acțiunea din carte si așteptăm o revelație.
- Tot din a doua parte, l-aș fi bătut pe Saul.
Concluzie: e posibil sa nu fi fost genul meu de carte, poate nu am înțeles eu semnificația profunda pe care dorea sa o transmită. Cu toate acestea, este o lectura interesanta, are diverse elemente istorice bune, personajele au potențial insa mi s-a părut ca acesta e puțin pierdut in ceata amintirilor lui Saul Adler.
Daca va fi tradusă in limba română, poate veți avea ocazia sa o citiți. Dar dacă nu, nu e nici o tragedie. 😉
Editia mea este in limba engleză, publicată de editura Penguin Books in 2020 (200 pagini).
Happiness by Sofi 