Sau cum m-am aventurat eu sa citesc primul volum al seriei “The Wheel of Time” ca sa fiu pregătită pentru primul sezon al serialului de la Amazon ce iese în aceasta toamna. Din păcate, acum ca am reușit sa o o termin, constat ca nu am fost suficient de pregătită pentru aceasta aventura!
Soarele palid se înălțase deasupra copacilor la răsărit, dar lumina lui era oarecum întunecată, ca și cum s-ar fi amestecat cu umbra. Era o dimineață tulbure, numai buna pentru gânduri neplăcute.”
Am câteva puncte cheie care cred ca formează baza concluziei mele și o sa le prezint pe rând, desi nu pot sa promit ca vor fi pe scurt.
- Dimensiunea epopeica a cărții și seriei – am văzut ca varianta tradusă în română are 900 și putin de pagini și am fost viteaza, spunându-mi ca nu mă sperie pe mine acest număr, doar am citit mult mai multe și mai mari. Însă, din păcate, multe dintre aceste pagini sunt descriptive și desi asta ajuta foarte mult la construirea universului, este total împotriva oricărui cititor care are așteptări de aventura și acțiune astfel încât paginile sa curgă fără sa iei dai seama. Cumulat cu timpul alocat cititului care a fost limitat din motive mundane, cu siguranță și-a lăsat amprenta.
- Descrierile nesfarsite a orice – reiau ideea ca susțin descrierile și setările de scena, detalii în plus ajuta mereu sa prindă cititorul, sa trezească curiozitate pentru ce altceva mai poate descoperi, sa creeze acel film pe care ni-l creem cu toții în cap pe parcurs ce citim. Însă de aici pana la a avea aproape jumatate de carte o descriere nesfârșită a efectiv orice, e o limita în același timp fina și mult prea evidenta. Am aflat tot ce era de aflat despre haine, păduri, oameni, orașe, mod de viață, arme, obiceiuri, geografie, diferențe între locuitorii zonelor variate de pe harta, și orice altceva iti poți imagina. Multe puteau fi scurtate!
- Schimbarea de ritm – aceste descrieri menționate anterior nu numai ca sunt multe și dese, însă evident ca apar și când simți ca parca am prins elan și urmează o perioada de aventura în care se vor întâmplă chestii și vom fi acolo alături de personaje trup și suflet. Ei bine, sunt și acele episoade, însă trecerile bruste de la un ritm alert la unul încet sunt putin deconcentrante și în afara de faptul ca la un moment dat iti dorești sa se mai întâmple ceva, nici nu ajuta la pastrarea unui interes constant. Poate aceasta a fost și intenția la momentul la care Jordan a scris acestea cărți, putem doar sa presupunem.
- Personajele – desi a trecut deja niște timp de când am terminat primul volum, se pare ca nu mi s-a schimbat părerea inițială. Mai exact, din pleiada de personaje care formează grupul principal al acestei cărți, am avut sentimente amestecate despre majoritatea și mi-a fost foarte greu sa spun ca îmi place de cineva anume. Știți cum te lipești de măcar un personaj pentru care continui sa citești sperând ca măcar acela va ieși bine la sfârșit? Ei bine, a fost dificil aici. Grupul principal e compus din 3 băieți și o fata, simpli tineri de la țară, care se trezesc ca trebuie sa plece în lume din motive mai putin plăcute, însoțiți și ghidați de 2 personaje mai complexe (din multe puncte de vedere) o Aes Sedai (un fel de preoteasa care are acces la puterea adevarata adică magie) și un Strajer (care o protejează pe preoteasa), și cărora ulterior li se adaugă un menestrel cu problemele lui existențiale și mestereasa satului din care au plecat care apare mai târziu cu scopul de a-i vedea în siguranță. A se nota ca simplific mult ca sa nu intram în detalii prea multe. Concluzia: din aceste personaje, deseori mi-a placut mai mult de caii lor pentru care am simțit o empatie reala (poate pentru ca îmi și plac animalele mai mult decât oamenii uneori). Aes Sedai Moiraine și Strajerul sunt personaje interesante, dar greu de descifrat. Ei te tin putin mai antrenat. Însă cei trei flacai care ar trebui sa fie persoanele principale în jurul cărora efectiv se învârte lumea, sunt de multe ori total neplacuti. Pe Mat am vrut sa îl bat constant și mă întrebam oare când moare. Rand este teoretic cel mai important și toate cele 900 de pagini sunt o încercare a lui de a accepta faptul ca nu mai este acasă la ferma, ceea ce de obicei se traduce intr-o nesiguranță și discursuri introspective nesfarșite pe aceasta tema. Perrin este singurul care are efectiv o evoluție interesanta și care mi-a trezit interesul astfel încât mi-ar fi plăcut mai multe capitole pe partea lui separată de aventura și descoperire. Desi și el are probleme de acceptare majore încă. Egwene (fata care a plecat cu ei) și Nyaneve mestereasa evident ca afla ca ambele pot accesa puterea. Iar Thom menestrelul nu reușește sa convingă cu povestea lui destul de superficiala.
- As vrea sa adaug aici ca Robert Jordan nu prea pare a avea fler pentru părți romantice, observate bazată pe câteva încercări dubioase de a introduce așa ceva, culminand cu o idila total neașteptata în sensul ca nu exista nici o referire la ea pana cand efectiv este total mărturisită din senin. Pe moment am crezut ca am ratat eu ceva și parca îmi venea sa reiau unele părți, însă după ce am citit și alte review-uri, m-am liniștit căci nu e doar părerea mea.
- Harta – în continuare prefer o harta la sfârșitul cărții care se deschide astfel încât sa o poți vedea în timp ce citești. La aceasta lume foarte mare am simțit aceasta nevoie stringenta de nenumărate ori pentru ca e destul de greoi sa revii la început iar și iar oricând pierzi firul. De multe ori nici nu mai eram atenta la locații efectiv.
Frunza trăiește cât ii este dat și nu se lupta cu vântul care o poarta departe. Frunza nu face niciun rău și în cele din urma cade ca sa hrănească alte frunze. Așa ar trebui sa se întâmple și cu toți bărbații. Și cu toate femeile.”
Cred ca ajunge cu observațiile critice, căci nu aș vrea sa transmit un mesaj greșit. Poate am fost prea detaliata, dar la atâtea pagini, atâtea detalii 🙂
Evident ca am și lucruri pozitive de spus:
- Lumea și universul creat – desi mai sus bombaneam despre descrierile nesfarșite, ele adaugă foarte multe informații despre lumea în care începe aceasta epopee și întreaga sa istorie atât prezenta, cât și trecută. Este ceva frumos ce merita descoperit mai ales de fanii genului fantasy. Va va tine ocupați mult timp!
- Abordarea în crearea aspectului spiritual (ca sa nu zic religie) – este foarte interesant cum a ales sa se concentreze pe aspectul total veridic ca istoria este ciclică și evident repetitivă, lucru pe care îl menționează ca un fapt natural so acceptat în legendele și relatările despre toate “Vârstele” (în sensul de epoca) care au trecut și care vor veni într-un ritm ciclic ca de Roata a Timpului – de unde și numele serie “The Wheel of Time”.
- Lumea în care femeile sunt mai puternice – desi dacă te uiți în detalii nu poți spune ca este cea mai feminista carte, trebuie recunoscut faptul ca Robert Jordan a creat o lume condusă de femei începând de la regina (tronul poate fi doar al unei femei), la aceste preotese Aes Sedai care sunt singurele ce pot accesa Izvorul Adevarat de putere. Și ne și explica ca era o abilitate pe care o aveau și bărbații la un moment dat, însă aceștia au înnebunit folosind-o și au distrus lumea. Iar în prezent, desi se știe ca Aes Sedai sunt foarte puternice și singurele care pot apăra lumea împotriva forțelor râului, ele în continuare sunt privite cu suspiciune și uneori răutate tocmai pentru ca pot sa mânuiască o asemenea putere (paradox total valabil și în prezent).
- Comparația cu “Lord of the Rings” – desi multi spun ca aceasta serie este o copie nereușită după trilogia și universul lui Tolkien, trebuie sa spun ca am simțit o senzație de familiaritate doar la început când e povestea standard cu tinerii simpli care descoperă ca sunt mai importanți decât cred și trebuie sa pornească intr-o călătorie lunga și periculoasa ca sa salveze lumea (total nemaintâlnita, știu), și încă o data când au apărut un fel de Nazghuli, și cam atât. O data ce am intrat în detaliile lumii lui Jordan, am pierdut orice idee de comparație. Deci nu va speriați de review-uri care susțin acest fapt.
Roata Timpului țese Pânza Vârstelor, iar viețile noastre sunt itele. Nimeni nu știe ce loc va avea firul vieții lui în Pânza țesută și nici firul vieții altora.”
Alte informații utile:
- Robert Jordan nu a apucat sa termine seria însă a lăsat instrucțiuni clare astfel încât unul dintre fanii săi și scriitor la rândul sau, Brandon Sanderson, sa termine de scris și publicat ultimele cărți din seria de 14.
- Amazon este hotărât sa transforme noul serial bazat pe seria “The Wheel of Time” în noua senzație a ecranizărilor/serialelor fantasy/streaming. Atât de mult încât deja încep filmările la sezonul 2, desi sezonul 1 încă nu a fost lansat. Lucru bun de altfel pentru ca nu ne va lasă cu ochii în soare.
- Sunt convinsă ca vor fi diferențe între serial și carte, de multe ori din motive comerciale și probabil descrierile din carte nu vor mai deranja în ecranizare pentru ca vor fi VIZUALE 🙂 Deci dacă nu ai suficient timp și răbdare sa aloci cartilor, probabil ca serialul va fi suficient.
- La scurt timp după ce am început sa citesc primul volum în română de la Bookster, mi-am comandat deja primele 3 volume în engleză de la Okian. A se nota ca ediția în limba română de la RAO Books are o traducere chiar decenta, nu m-a deranjat absolut deloc ceea ce este impresionant. Însă de regula prefer sa citesc în engleză și sunt multe exprimări care sunt convinsă ca suna mult mai bine în original, oricât de bine traduse ar fi.
- Deja au început sa apara noi ediții tie-in cu serialul, probabil vor fi și putin mai scumpe odată ce se lansează serialul, așa ca dacă nu le aveți, le puteți lua acum sau folosiți Bookster sau poate Scribd sau Audible pentru varianta audio, dacă aveți conturi 😉 În engleză pot sa împrumut și eu apropo.
- Voi continua sa citesc seria, nu pentru ca sunt masochistă, ci din curiozitate și pentru ca îmi place sa știu varianta completa și originala, nu ceea ce va apărea trunchiat în serial. Insa deocamdată îmi fac curaj pentru volumul 2 (de doar 700 pagini) și ritmul sau probabil la fel de încet. Și surprinzător, dar chiar o recomand pasionaților de gen, nu oricui!
Happiness by Sofi 